Moartea vine mâncând

Recomandarea ospătarului trebuie luată cu un gram de sare!

Cred că umblă o boală gravă în rândurile ospătarilor de modă veche de pe la noi. O teamă de foame, de mâncare proastă, sau de resturi aruncate din bucătărie, la grămadă, pe post de masă de personal.

Am lucrat și eu în cârciumi de ”lux” în care veneam cu mâncare de acasă, pentru că ingredientele folosite erau mult prea superioare pentru niște neaveniți ca noi, dar nu suficient cât să rămân traumatizată.

Lucram la Tasting, unde eram foarte atenți, nu doar să fie clientu’ mulțumit, dar și animalul de OspăTaur mâncat la ore potrivite și furajat corespunzător.

Mesele de personal oscilau între: pune-ți o ciorbă, că n-am timp, la: e vara, frecăm duda, hai să facem o shaorma, la: au venit niște creveți noi, de probă, facem cu paste sau fără?

Se făcea că era iarnă și pe lângă cei doi baieți de pe sală, au mai adus pe unul, cum se zice, la noi, la dublaj. Dublaj înseamnă că nu e boss pe tură, vine când e multă treabă, lucrează în funcție de volumul de clienți. La angajare, se numește: program flexibil.

Nu-i dădeai vârsta, dar avea 42 de ani, ospătar de meserie cu ani de galeră în spate. A nu se confunda cu Glera, soiul din care se face Prosecco.

Cum cârciuma era relativ la început, se făceau multe probe, mai ales la friptane, așa că, de multe ori, pe platourile de ”degustare” rămâneau bucăți mari, neatinse. Băieții le puneau de-o parte, să aibă combustibil pentru întreaga seară. Noi, fete faine, le reîncălzeam. Era pace pe pământ și bună întelegere între popoare.

Tipul ăsta nou, sărmanul, parcă tot nu putea da crezare. Mânca pe furis, din picioare. Se pitea, se dosea. Oricât îl încurajam să stea liniștit pe naveta care ținea loc de scaun, să savureze cum se cuvine, parcă nu-și putea găsi cumpătul.

Așa de face că într-o seară, în urma unui ospăț, a rămas o bucată de mușchi de vită. Bun mușchiul, fraged, doar că în formă de cub de 3×3 cm după estimările de la fața locului.

Colegul împricinat, a înșfăcat bucata de carne, înainte să lase platoul la spălat, și-a îndesat-o în gură și a început s-o mestece. Problema e că în secunda 2 a fost chemat la datorie, pe sală, în focul războiului și cu spirit de datorie, a încercat să înghită ciozvârta.

Rezultatul e cel imaginat. S-a înecat cumplit, de ne temeam că pică acolo, asfixiat. Ma rog, totul a fost bine până la urmă…toarea dată când a făcut același lucru!!!!

Atenție! Când întrebați ospătarul: Cum e mușchiul de vită? Iar el vă răspunde: Mortal!

S-ar putea să nu se refere la ce credeți voi!

Lasă un răspuns

Adresa ta de email nu va fi publicată. Câmpurile obligatorii sunt marcate cu *