Viața în cazarmă

Vama Veche

sau cât de mișto e să lucrezi vara la mare, în Vamă!!!!

 

Vama Veche
La mare, umblă inorogi cu covrigi în coadă

Văd la mine în cartier – a se citi Piața Romană – afișe cu reclame la work&travel în SUA. Am auzit că sunt o mare țeapă. Îmi aduc aminte cum îmi imaginam că ar fi să lucrez la mare. Era așa, un soft porn în care mi-o luam 8 ore la muncă și în rest, stat la hotel, mers la plajă și discotecă seara.

Ca în memeurile alea cu așteptări vs realitate, experiența lucratului la mare e cu totul alta.

Povestea e de acum 5 ani, așa că multe s-au schimbat de atunci, dar mi se pare mai amuzat să povestesc la timpul prezent.

Vama Veche
Poză luată de pe net

Să facem un exercițiu de imaginație: intri in Vamă, faci prima la dreapta, mergi până în capăt, unde începe câmpul. Acolo se află Vila Marina Park. La fel ca 90%din cazările din Vamă, construită din chirpici, pardon, cârpeli, ieftin, prost și fără rost.

Noi suntem cazați la etajul 2. Nu stiu ce a vrut sa spună autorul când a proiectat 6 camere pe un culoar, cu 1 budă fără duș, dar norocul meu e că aveam 25 de ani, eram horny ca naiba și petrecusem timp la casa de copii. Accept cu stoicism condițiile de cazare, pentru că alternativa ar fi fost să îmi petrec vara la ai mei, într-un sat mult mai plictisitor.

Camerele la Marina Park sunt spațioase, 3×3 și conțin toate acomodările necesare unui sejur îndelungat: 1 pat de 2 persoane, 3 sau 4 cuie în perete pe post de cuier, 1 raft, 1 bancută și o noptieră. Cum colega mea de camera a venit prima, raftul era ocupat cu agoniseala ei de-o viață, așa că eu primesc băncuța și noptiera.

Vama Veche
Cam așa îți imaginezi vara ta

Programul la muncă e lejer: 6 zile/săptamână, 12 ore pe zi, cu 1 oră pauză, după prânz. Adică începem la 10 dimineața și scăpam după 11 seara.

Ospătăria e mișto în sine. Socializare, cardio, harțuire sexuală, dar ce nu-mi place mie deloc, polișatul tacâmurilor și înfășuratul lor în șervețel. Am scăpat de corvoada asta într-un mod onorabil, oferindu-mă să pregătesc mic dejun pentru personal și să ajut la pregătirile din bucătărie.

În timpul săptămânii e bine. Lumea venită în sejur/concediu, cu buget aferent. În weekend…vin uichendarii, adică coporatiști care s-au îmbătat vineri seara, s-au urcat într-un mașină, mai mulți decât încap clovni în trabantul de la circ și au la ei 3 lulele. După ăștia alergi degeaba. Sunt mahmuri și confuzi, comandă aiurea și nu lasă tips.

Dacă citești asta și te simți cu musca pe căciulă, stai liniștit, am prieteni din categoria asta și-mi sunt în continuare la fel de dragi.

Diminețile sunt cele mai grele. Îți juri că seara te duci direct la cazare, bei o bere și te bagi în pat. Știi prea bine că o să se facă 11 seara, o să scapi din tură și ajungi din nou pe barul din colț unde o sa petreci 3-4 ore de calitate, la bârfet cu barmanul de acolo.

La prânz e vânzoleală. Puhoi de oameni flămânzi, în chiloți, se năpustește la 12 fix, aproape pavlovian. La 2 începe să se elibereze și noi ne luăm, alternativ, pauză câte o oră.

La pauză ai 2 opțiuni, în funcție de cât de responsabil ești. Te duci la cazare să faci un duș, sau tragi un pui de somn pe plajă.

Seara îți faci bilanțul: bugetul de băut în noaptea asta. Mergi la cazare să faci duș. Noroc că au instalat panouri solare calumea. Acum 5 ani, apa de la butoi era sloi de gheață la ora asta.

La revedere, dragă Vamă! Va urma…

Apus in vama
La revedere, noi plecăm!

Comments

  1. Pingback: Colegul ăla cu buda în fundul curții! - Viata ca o carciuma

  2. Pingback: Fantezie cu rahat - Viata ca o carciuma

  3. Pingback: Cine sunt cei care deschid restaurante în România - Viata ca o carciuma

Lasă un răspuns

Adresa ta de email nu va fi publicată. Câmpurile obligatorii sunt marcate cu *