Poveste cu iz de centenar

Cam de când am căpătat forma finală și dreptul la vot, maică-mea se tot întreabă cu cine semăn.

Da, am gura și abilitatea de a ridica obiecte de pe jos cu degetele de la picioare, moștenite de la tata. Dau din urechi, ca bunicu-meu, vorbesc mult și tare, ca mama.

Neamurile la nunta

Problema e că sunt minionă și am capul mic, trăsătură nemai văzută în neam, până într-o zi. Restructurând lăzile de zestre ale strămoșilor noștri, mama a găsit o poză. E o poză mică și veche cu un bărbat. Singura poză care ne-a rămas cu străbunicul meu ”original”.

Străbunicul meu avea aceeași construcție fragilă, gâtul lung și am aflat ulterior, aceeași chemare pe care o aud și eu. Urma să moștenească via familiei și cârciuma din sat.

S-a născut în satul Clipicești, de lângă Panciu, într-o familie de țărani înstăriți, cu câteva hectare de vie și crâșmă.

Am auzit că venea cu taică-său până la Brașov să-și vândă vinul, deci că avea abilități de marketing, că doar nu era fraier, să vândă vin Vrănceanului.

Pe la vreo 20 și un pic de ani, a furat-o pe străbunică-mea de acasă, a luat-o de nevastă și-au reușit s-o conceapă pe bunică-mea înainte să fie chemat pe front.

Strabunica-mea

Din păcate, se pare că a fost unul din sutele de mii de morți de la Cotul Donului, dar moștenirea lui a sărit câteva generații și un regim politic și s-a întrupat într-o Ileană.

Cineva a fost mandra ca a nascut ciudatenia asta

Chiar dacă n-am știut  nimic, până acum câțiva ani, despre acest străbunic, mi-au fost întotdeauna dragi ospitalitatea, mâncarea și băutura. De mică, eram entuziasmată peste măsură când se făceau mese în familie. Coloram și inscriptionam cartonașe cu locurile invitaților la masă, listam meniuri și uneori, cu vară-mea, pregăteam mici momente artistice.

Mai târziu am început să ajut la decoratul platourilor și salăților, iar întru-un final am ajuns bucătăreasa de sindrofii a familiei.

Fitza!

Nu o să vă spun povestea aia cu: după ani de corporatism, m-am hotarât într-o zi să îmi urmez visul. M-am angajat ajutor de bucătar imediat după ce am terminat facultatea și știu că aici îmi e locul!

 

 

 

 

Comments

  1. Pingback: Elogiu pentru o urzică - Viata ca o carciuma

Lasă un răspuns

Adresa ta de email nu va fi publicată. Câmpurile obligatorii sunt marcate cu *