Colegul ăla cu buda în fundul curții!

Viața în cazarmă II

Sau ce trăznăi a mai făcut Tanti Maricica

Dacă lucrezi într-un oraș mare, sigur ai un coleg venit de la țară care se miră că apa țâșnește din perete. Ei, am și eu o scurtă și scârboasă relatare.

Mă apucasem să vă povestesc sejurul meu de lucru în Vamă, dar am hotarât să-l împart pe capitole, să nu vă plictisesc. Nu recomand acest articol persoanelor cu obraz subțire și lipsă de poftă de mâncare.

Ne aflăm în plin sezon, început de august. Avem echipa completă: manager, bucătari, ospătărițe, femei la vase și femei la legume.

Poză cu mine, acum 10 ani mâncând supă la plic, in Vama

Din cauza volumului mare de lucru, munca la legume e cea mai sisifică. Saci vin, saci se curăță și prelucrează, saci rămân. Vă spun asta din proprie experientă că am petrecut o săptămână „la răcoare” acum 9 ani.

Ai în permanență mâinile umede și pătate de la ceapă și morcovi, bătături la degete de la țelină și varză, să nu mai vorbim de usturimile provocate de căței de usturoi pe tăieturi deschise. Nici în bucătărie nu-i vreun paradis, dar „la legume” e tot timpul umezeală și ai slapii plini de noroi de la cojile de cartofi. Să nu uităm că nici nu-i vreo grozav muncă remunerată, așa că te mulțumești cu ce personal pică.

Într-un act de sabotaj industrial, femeile noastre de la legume sunt cooptate de alt stabiliment și ne trezim că nu mai are cine să belească ceapa. Panică mare! Unde mai găsești în toiul verii pe cineva dispus să vină la muncă?!

Un nudist

Se dau telefoane în stânga și în dreapta și în trei zile ne pricopsim cu Tanti Leana și Tanti Maricica din Negru Vodă. Fete faine, de comitet amândouă, păcat că aveau casetofunul ăla din care schelălăiau manelele toată ziulica bună.

Tantiile au ocupat camera din capătul holului, de lângă baie. Presupun că era la fel de luxos mobilată ca a noastră. S-au integrat rapid în comunitate și munca noastră de galeră și-a revenit la poticneala obișnuită.

Cum v-am povestit, wc-ul de la capătul holului deservește întregul etaj, adică 11 perechi de buci. Lucrăm împreună, așa că ne respectăm și încercăm să ținem acest loc sacru, cât de cât vizitabil.

Cum sunt fată bună și beau mult…ă apă noaptea, mă trezesc eu, într-o dimineată, pe la răsărit, să vizitez privata (denumire cultă pentru budă). Aprind lumina cu ochii încă împăienjeniți și…oroare!!!! Magiun de Topoloveni pe tot colacul! Cobor 2 etaje, până la toaletele din curte, frustrată și oripilată și mă hotărăsc să stau la pândă, să aflu care a comis masacrul. Evident că ma așteptam la vreunul din baieți, că doar, o femeie n-ar putea să lase așa ceva în urmă!

Poză metaforică simbolizând decăderea societății

Mă așez pe prispa de la capătul culoarului, aprind o țigară și aștept să se trezească colegii. Bucătarii sunt cei mai matinali și pe ei cad suspiciunile mele. Mare mi-e mirarea să îi văd pe fiecare, pe rând, ca oile la tăiere, intrând în baie și ieșind cu lacrimi în ochi.

Ceva era putred în Danemarca! Și mai putred s-a întâmplat la baia de personal de la cârciumă, unde atentatul terorist s-a repetat.

Așa am aflat că Tanti Maricica s-a stricat la stomac și că…probabil are budă în curte.

Două săptămâni au trecut și eu mă întorc de la duș. Îmi întind senzual prosopul peste balustradă și privesc în zare.

Privesc în zare, privesc în jos, privesc din nou în zare și apoi…

constat niște șomoioage de păr roșcat înfașurat în hârtie igienică, pe acoperișul etajului 1. Dintre toate cum se face că doar Tanti Maricica mi-e roșcată.

Apăi, bre Tanti Maricica, dar n-ai putut și matale să arunci părul ăla în gunoiul

  1. Din cameră
  2. Din baie
  3. De pe terasă, fix sub balustrada peste care l-ai azvârlit ??????

 

 

Comments

  1. Pingback: Viața în cazarmă - Viata ca o carciuma

  2. Pingback: Caut doamnă la vase - Viata ca o carciuma

  3. Pingback: Fantezie cu rahat - Viata ca o carciuma

Lasă un răspuns

Adresa ta de email nu va fi publicată. Câmpurile obligatorii sunt marcate cu *