Un vin roșu să-ți încălzească piftelele

Eu și draga mea Silvia ne-am lansat o provocare anul acesta, anume să cumpărăm vinuri din supermarket și să facem recenzii NESERIOASE la ele. Acest text este un pamflet și vă rog să îl tratați ca atare.

Din cauză că nu am săculeț pentru „in blind”, am ales să ascund vinul într-o șosetă flaușată. Mai multe detalii în viitor.

Pentru prima mea degustare am ales un Merlot, vin roșu demisec.

Am plătit aproape 14 lei pe sticlă. Menționez că am plătit, așa că o să fac mișto de toți banii.

L-am frapat ușor că nu știu să mă port cu vinurile demiseci, dar parcă asta îmi aminteam de la Labrusco. Pe contraetichetă mi se sugerează să îl savurez la temperatura camerei, dar cum nu poate fi vorba  de așa ceva, am decis să îl fac ingurgitabil.

Culoarea e roșu rubiniu, genul de nuanță pe care o obții amestecând vopseaua de ouă în apa de fiert, la Paște. Limpede ca lacrima Maicii Domnului de la Șumuleu.

Am ales să îl degust din 2 pahare, unul de vin (ieftin, standard de la Metro) și unul traditional românesc, de bun la orice. Paharul cetățenesc, l-am umplut până în buză, așa cum m-a învățat tata că se face.  Din păcate n-am găsit în casă niciun ștampăl din ăla meschin, post-comunist din care bea lumea în copilăria mea.

Un ambient elegant

Din paharul de vin, răzbat note atotcuprinzătoare de magiun de prune, rece, nu cald. Probabil dacă vinul e cald, are miros de magiun de pune cald. Din paharul universal mă îmbie vagi note de la cârpa pe care s-a uscat, ceva tabac de la scrumiera de lângă, ardei gras și ceva răscopt.

Puteți admira aici călcâiul șosetei

Pe gust anină esența de vin de tablă cum îi spunea un amic bag in boxului din cârciuma unde lucra. E gustul tristeții din primele zile ale anului, atunci când mintea își spune să nu mai bei, dar mahmureala reziduală îți cere orice alcool, doar să fie.

Complexitatea aromelor atinge nivelul unei probleme de artimetică de clasa a 6a. Aproape identifici X, dar îți dă cu virgulă.

Inițial dulceag, lasă în gură o senzație ușor acră, ca un oțet balsamic trezit.

Aici într-un cadru festiv, pe un ștergar alb

Per total, un vin excelent pentru baut la ocazii speciale, după 3-4 pahare de tărie care ți-au ars și ultima papilă, să fie crematoriu pe gerul gurii.

Recomandări culinare: grătar carbonizat pentru că ăla responsabil cu întorsul cărnii s-a împiedicat de gardul viu din fața blocului unde faceți chiolhanul, piftele de a 3a zi, proaspăt ridicate de la conductorul de tren sau brânzeturi bune, de la Brănenii de pe marginea drumului, făcute 100% în fabrică.

Lasă un răspuns

Adresa ta de email nu va fi publicată. Câmpurile obligatorii sunt marcate cu *