Cine sunt cei care deschid restaurante în România

Cârciuma e după chipul și asemănarea celui care o înființează

Partea I

Localuri, locații, locante, spune-le cum vrei, n-ai cum să le ocolești

Sursa Bucurestiivechisinoi

Într-o discuție recentă cu un cunoscut, mi-a ieșit pe gură o re-revelație. Spun re-revelație, pentru că mai gândisem asta, dar nu la fel de structurat și coerent. Restaurantele de la noi sunt create după chipul și asemănarea celui care îl întemeiază. Evident, niciun om nu se încadrează perfect într-un tipar, dar experiența mea în HORECA m-a făcut să identific câteva tipologii – ușor caricaturale. Vă propun un mic ghid de întelegere a unităților de alimentație publică.

Dacă, practic, peștele de la cap se începe, să-i dăm bătaie:

PATRONUL zis și BOIERUL

Majoritatea PATRONILOR  din HORECA, în România, știu cel mai bine TOT. Ei au făcut BANUL, ei investesc BANUL și nimic nu e mai important într-un biznis, decât BANUL.

PATRONUL taie și spânzură

PATRONUL are întotdeauna cele mai bune gusturi la tot. El crează meniul de mâncare, meniul de băuturi, el face dizainul localului, el alege muzica. PATRONUL nu are nevoie de specialiști. PATRONUL taie și spânzură, pentru că nimic nu are voie să iasă din cuvântul lui atotputernic și nimeni nu e de neînlocuit în afară de PATRON.

Din fericire, PATRONUL e o specie pe cale de dispariție acum. Mai rezistă în stabilimente cu vechime, al cărui personal a ajuns la vârsta imobilității sociale.

BĂIATUL/FATA DE BANI GATA, prescurtat BBG

BBG a crescut în anturajul de fițe al orașului. El/ea știe pe toată lumea care contează, iese în oraș tot timpul și organizează cele mai cool petreceri, pe banii lu’ tata.

La un moment dat, BBG ajunge la vârsta la care trebuie să își găsească un rost în viață. BBG are diplome, dar nu are skilluri. La ce e bun BBG? La petrecut în cârciumă! Concluzie BBG își face cârciumă pe banii lu’ tata.

Nu își va face niciodată un local mic, pentru că nu e sărac!

Dacă vrei să îl cumperi dă click aici

Nu are nevoie de studiu de piață pentru că îi știe pe toți care contează. Nu își va face niciodată un local mic, pentru că nu e sărac! Localul lui va fi sclipitor (el e sclipitor, lumea lui e sclipitoare, paietele de pe rochiile gagicilor sunt sclipitoare, pereții, candelabrele, wc-ul, totul în jurul său e sclipitor). Investește enorm în decor. Vrea cele mai scumpe ingrediente.

Spre deosebire de party-urile anterioare, pe care le organiza, acum are pretenția ca anturajul să plătească. Din păcate, nu sunt suficienți bogați în urbe, pentru toate cluburile de fițe.

BBG își susține locul de joacă tot din fondurile paterne. Dacă are noroc, continuă să piardă bani. Dacă se închide robinetul, vinde localul pe 2 lei și 30 de bani.

Singura variantă de reabilitare a BBG este să se îmbete crunt, să se lovească cu capul de bordură și să se trezească din comă, vorbind 7 limbi straine și cântând la pian.

BOEMUL

BOEMUL visează la o casă veche din centru, cu o curte umbrită unde să vândă ceaiuri și prăjiturele și să organizeze spectacole culturale.

Mai multe idei boeme aici

Mâncarea în localul său e aiurvedică, totul e eco, lumea e zen.

Pentru că nu crede în normele impuse de societate, nu respectă legislația în materie de igienă, iar DSV-ul îi ia asta în nume de rău.

Sursele de finanțare ale BOEMULUI sunt spirituale. El formează comunități, nu caută clienți. Localul lui e colorat pastel, cu mobilă eclectică.

Personalul nu are niciun fel de pregătire în domeniu, fiind ales din rândul masteranzilor și doctoranzilor de la Filosofie sau Limbi Străine exotice. Serviciile sunt la fel de dezorganizate ca întregul stabiliment. Nu exista ierarhie, proceduri sau responsabilități. Acesta e motivul pentru care angajații rămân și locul poate supraviețui într-o stare de grație incompatibilă cu principiile economice.

BOEMIA e un produs consumerist adresat unui public care e eminamente anticapitalist.

INVESTITORUL

INVESTITORUL nu e o persoană umană, ci mai degrabă o instituție. Restaurantul este un mijloc de producție, un mod de a reinvesti bani. Nimic nu e intim sau personal aici. Totul de realizează pe studii de piață și profesioniști.

INVESTITORUL e ce cere piața

INVESTITORUL creează lanțuri, francize. Totul e standardizat, steril, dar corect. El poate lua, la nevoie, mantia falsă a PASIONATULUI sau a HIPSTERULUI, dacă vede o oportunitate de afaceri în acea zonă.

INVESTITORUL e ce cere piața. Poate oferi falsa senzație de lux pe o piață în dezvolatare, pentru că nu caută câștig imediat. El construiește monoliți.

 

Dacă vi se pare că lipsesc niște personaje, aveți dreptate! Veți găsi articolul complet pe Vinul.ro de îndată ce apare noul număr și în Partea II în luna februarie!

Pentru alte povești din cârcumă, aruncă un ochi pe Viața la cazarmă

Comments

  1. Pingback: Cine sunt cei care deschid restaurante în România partea a 2a - Viata ca o carciuma

  2. Gabriela Berechet

    Patronul sau boierul sau atotcunoscătorul, cel care când mama, mamaia sau tanti a lui făceau mâncarea aia ”ca la mă-sa acasă”, bucătarul nici nu era în plan de concepție, darămite să profeseze, care le știe pe toate și îi învârte pe degetul cel mic pe cei de la Mediu, DSV, ANSVSA, ANPC, ISU și ITM! Cel care știe întotdeauna pe cineva care știe pe cineva și obține autorizația de funcționare chiar dacă nu sunt minime condiții! 🙂 Situația este valabilă și în industria alimentară, unde un nene se apucă să facă brânză fiindcă a avut un unchi la munte care făcea …!
    Felicitări pentru articole! Ambele cumulează caracteristicile esențiale ale proprietarilor de localuri, locante și cel mai odios, locații! Succes în continuare!

    1. Post
      Author
      ilenush

      Multumesc pentru apreciere! Articolul a inceput ca o joaca, dar pe urma mi-am dat seama ca de multe ori consumatorii dau vina pe angajati pentru anumite atitudini, cand de fapt totul porneste de la management.

Lasă un răspuns

Adresa ta de email nu va fi publicată. Câmpurile obligatorii sunt marcate cu *