Cine sunt cei care deschid restaurante în România partea a 2a

Simt că v-am lăsat în coadă de pește cam mult timp, așa că n-o să mă lungesc cu introducerea. Dacă vizitați pentru prima dată pagina, puteți accesa aici Partea 1

Undeva la Timișoara

CÂRCIUMARUL sau CEL CE A PUS CÂRCIUMA ÎN DRUM

CÂRCIUMARUL seamănă cu PATRONUL, doar că nu are la fel de multă personalitate. CÂRCIUMARUL se gândește că parcă ar merge un stabiliment în zona X. Închiriază un spațiu banal, îl decorează după un tipar și alege meniul standard – trattorie, pub, tradițional, internațional.

CÂRCIUMARUL face totul pe ieftin și să placă la toată lumea. Orice poate fi înlocuit pentru că oricum nu există niciun standard, iar cetățenii din zonă oricum nu au unde altundeva să meargă.

Exemple de succes la categoria asta sunt: bodegile de pe DN, saloanele de nunți din orașe mici, restaurantele din cartiere îndepărtate de centru. CÂRCIUMARUL face o treabă bună pentru că oferă un serviciu. Bun, prost, cum e…la el poziționarea geografică e tot ce contează.

HIPSTERUL

Spre deosebire de BOEM, HIPSTERUL înțelege foarte bine economia de piață. El e foarte ancorat în prezent pentru că vine din mediul corporatist. HIPSTERUL decide că viața la birou îi irosește potențialul, așa că, într-o zi bagă toate economiile într-un bistrou.

Face niște networking, apelează la prietenii care au făcut design, pasionați de cooking, mixologie, barista. Îi știe pe toți pentru că toți sunt ex-corporatiști.  Dacă are minime noțiuni de finanțe și marketing, are șanse să îi meargă.

Meniul lui e fiujăn street food. Nu are rețetare, pentru că totul e pe feelingeală. Important e să fie Instagram-abil, #foodporn #yolkporn #doughnuts.

HIPSTERUL are o aversiune față de instrumentele de servire tradiționale. Vei bea din borcane, vei mânca din cutii de conservă refolosite, de pe hârtie de copt sau direct de pe masă. Aici regăsim întreaga mișcare food truck.

Berile artizanale ocupă 70% din meniu.

Problemele HIPSTERULUI sunt  capacitatea limitată de a se concentra și nevoia de recunoaștere imediată. Fără noțiuni de bază, HIPSTERUL nu are cum să se reinventeze în permanență, așa cum își dorește și devine frustrat. În permanență apar, în jurul lui, HIPSTERELI noi cu suflu mai proaspăt ca al său.

PASIONATUL

I se mai spune și VISĂTORUL. El are o pasiune intensă pentru o parte a biznisului, așa că merge pe o nișă: Jamoane iberice, vinuri, paste, pește, etc. Din păcate, PASIONAȚII pot împărtăși trăsături cu PATRONII, atunci când sunt prea amorezați de propriile lor gusturi.

Un temerar din această categorie poate să creeze o nouă piață și poate avea un succes enorm. PASIUNEA lui poate rezona cu un număr considerabil de frustrați gastronomic. De asemenea, în general, apelează la personal calificat, pentru că nu vrea să îi batjocorească cineva odorul, iar asta costa bani.

În general localurile PASIONAȚILOR sunt $$$$, dar spre deosebire de BBG, oferă un produs cu substanță. Aici regăsim băcăniile de specialități, brutăriile artizanale, restaurantele de tip Chef&Owner sau Farm to table.

Drama intervine la a3a mână de PASIONAȚI, care prinde vagonul de la coadă, când piața e deja saturată.

Altă problemă a PASIONATULUI poate fi nișa prea obscură a produsului pe care vrea să îl promoveze. Iar PASIONATUL e încăpățânat și nu vrea să accepte că biznisul lui mai are nevoie de un aport din altă parte. El va trăi dezamăgirea profundă că românul nu înțelege importața calității, și îi va judeca pe consumatori pe propriii lor bani.

CARTOFORUL

Cea mai urâtă specie dintre toate e CARTOFORUL, creatorul de proiecte, concepte, etc. De cele mai multe ori nu e el investitorul. Joacă pe banii altuia și trage țepe cu nemiluita.

CARTOFORUL e sociopat. Se insinuează, sub false pretexte, în grupuri de oameni influenți și așteaptă victima perfectă – o persoană care a intrat recent în posesia unei sume de bani pe care vrea s-o investească.

CARTOFORUL asigură investitorul că știe exact ce trebuie să facă pentru un local de succes, că are relații și legături cu toate insituțiile, că poate aduce echipamente la preț redus, că se bucură de influență în rândul furnizorilor.

O vreme se implică, iar lucrurile par să meargă perfect. Într-o zi dispare, iar în urma sa, râmăn goluri enorme, facturi neplătite și angajați exploatați. Totul se prăbușește ca un castel de cărți de noroc.

Lasă un răspuns

Adresa ta de email nu va fi publicată. Câmpurile obligatorii sunt marcate cu *