Ijalba sau Spanish vinos with cojones

Mi se făcuse poftă de o varză călită cu ciolan afumat și nu aveam de gând să mă înham să gătesc cogeamite de mâncare doar pentru mine, așa că am decis să aștept la cotitură vreun eveniment la care să strecor o asociere de mare tupeu.

N-aș zice că mă dau în vânt după rusticitatea vinurilor spaniole, dar pot aprecia eleganța cu care îmbină notele de fructe roșii cu arome pământii, sau metalice, de vânat. Graciano e un strugure specific din Rioja, Spania, vinificat de cele mai multe ori în cupaje cu alte soiuri. Noi, la Vino, ne-am bucurat de el în stare pură și bine am facut.

Se plânge lumea în sat, că mâncărurile românești sunt greu de asociat cu vinuri.

Tocănile grase, afumăturile și verdețurile ostentative (mă refer aici la utilizarea abuzivă a mărarului în anumite zone) sunt de multe ori prea puternice pentru vinurile roșii produse pe la noi. Ei bine, tot poftind la varza mea cu afumătură, am pus mâna pe carte (E-book, că de când îmi arata la bancomat păsărica aia veselă că nu îi cer chitanță, am hotărât că o să salvez planeta) și am căutat orice indiciu că vinul propus de Eduardo mi-ar satisface poftele.

Ijalba

Știam de poveștile cu Secretul, cu energia universală care lucrează pentru tine, dacă îți dorești ceva cu adevărat, dar credeam că e mai potrivită pentru carieră, familie, sănătate, nu pofte ciudate, de sezon. Ei bine, The Food Lover’s Guide to Wine a fost răspunsul rugăminților mele. Mi-a dat la specificațiile aromatice ale soiului fix ce-mi trebuia: pământ, carne, fum și tabac. Varza crește în pământ și ciolanul renaște din fum ca Pasărea Pheonix.
Am luat bolidul pe 2 roți și l-am târșâit până la piață unde am ales niște verze mai ușurele, pentru că sunt bucătar, nu tâmplar, să lucrez cu OSB (varza olandeză, cunoscută la mine în familie drept „varza aia de tâmplărie”).

Tehnica simplă, tocat varza cu răbdare, la cuțit, frământat cu sare și călit în unturică de porcușor. Că tot vorbeam de rusticitatea aia a vinului de Rioja, încă de prima oară când am amușinat Ijalba, mi-a amintit de mirosul din cămara străbunicii mele: foi de ceapă și floare uscată de mărar. Le-am adăugat pe ambele la varza mea călită.

Ciolanul, ca ciolanul, fiert temeinic și copt la cuptor pentru luciu și crocănțeală.

Ijalba

Asocierea a fost de mare succes, poftele îndeplinite și am mai scăpat de un stres, că sunt sigură că Ijalba Gracino ar fi mers la fel de bine și cu o varză a la Cluj, care mi-a încolțit în minte în timp ce scriam articolul asta. Presimt c-o luăm de la capat. Eduardoooooo!!!

Lasă un răspuns

Adresa ta de email nu va fi publicată. Câmpurile obligatorii sunt marcate cu *